Marin Gh. Voiculescu - medic roman, membru titular (1990) al Academiei Romane.

Profesorul Marin Voiculescu s-a nascut pe 3 august 1913 în orașul Giurgiu, unde a absolvit ca premiant liceul "Ion Majorescu" - având eminenți dascăli, printre care și Tudor Vianu.

În 1938 a absolvit Facultatea de Medicină din Bucuresti ca premiant cu distincția "Magna cum laude" . Preia în 1947 conducerea Clinicii de Boli Infecțioase Colentina și în 1950, la varsta de 37 de ani devine profesor în aceeași clinică.

Decan al Facultații de Igienă, apoi al Facultății de Medicină Generală, Președinte al Uniunii Societaților de Științe Medicale, Ministru Secretar de Stat în Ministerul Sănătății. Este ales membru corespondent al Academiei Romane și, din 1990 membru titular al Academiei Romane. Vicepresedinte al Societații Balcanice de Medicină.

Publica numeroase tratate și monografii privind bolile infecțioase, unele traduse în alte limbi, precum și diferite cărți la granița dintre medicină și literatură (Medici scriitori, Scriitori medici, De veghe pe frontul vieții sau Arta scrisului medical). A condus revista Viata medicală.

S-a stins din viata în 3 iulie 1991, lasând în urma sa o puternică școală de boli infecțioase, numeroși prieteni și admiratori din lumea medicală, a artelor, a vieții sociale.

Academician Profesor Doctor Marin Voiculescu

"Prof. Dr. Marin Voiculescu, Maney, asa cum îi spuneam noi, prietenii, mi-a fost unul dintre cei mai apropiați parteneri și, mai ales, prieten de suflet. Ne-am cunoscut la începutul anului 1950, el, tânăr profesor la Catedra de Boli Infecțioase a Spitalului Colentina. Mi-l amintesc nu numai ca un tânăr deosebit de studios, dar mai ales riguros și pedant în ceea ce facea. Avea scoala înaintașilor săi de la liceul din Giurgiu - Prof. Vianu, Prof. Gheorghe Voiculescu, tatăl lui, iar mai tarziu Prof. N.G. Lupu, Prof. Alfred Rusescu și mulți alții. Era filo-german, moștenire de la Vianu și era un foarte bun cunoscător al operei lui Kant, Schopenhauer. Era capabil să recite strofe întregi în limba germană din Heine, Schiller, Reiner Maria Rilke, deseori îl ascultam ore întregi. Această educație i-a confirmat rigurozitatea pe care i-am întâlnit-o în lucrările științifice pe care le-a creat în anii care au urmat. Era extrem de preocupat de infecțiile virusale hepatice și de terapia acestora. Îmi reamintesc că a fost primul care a introdus în tratamentul unor boli virusale noi procedee antivirale precum Amantadina, Acyclovirul, Interferonul. Rapoartele lui către Comisiile de Specialitate ale Ministerului Sănătații erau de o mare exactitate și acuratețe, folosindu-le miilor de studenți în formare. Funcționând mulți ani în calitate de Ministru Adjunct al Sănătății, a ajutat Institutul Cantacuzino să capete fondurile necesare construrii unui corp de clădire. A fost cel care a modernizat, împreună cu colaboratorii săi, Spitalul de Boli Infecțioase Colentina și a introdus tehnici terapeutice de avangardă în tratamentul poliomielitei, tetanosului, etc.

În viața de familie, a fost un soț și tată cu deosebite calități. Puțini dintre cei care l-am cunoscut știam că este un sensibil poet și un foarte bun cunoscator al istoriei religiilor. Era un regal sâ îi fii prieten și să fii mereu în preajma lui. Prof. Dr. Marin Voiculescu a devenit membru corespondent al Academiei în anii '70, iar la sfarșitul anilor '80 membru plin al Academiei Romane ca o încununare a întregii sale activitați. Amintirea acestui minunat prieten va rămâne întiparită pe veci în sufletul meu." Academician Prof. Dr. Nicolae Cajal